I am what I’ve learned to be…

Uită-te atent, oprește-te din ceea ce faci și observă copii din clipul de mai jos. Uită-te la el, apoi continuă să citești.

Din cicliul criza si americanii :)

Clipul e vechi, de anul trecut, dar nu l-am văzut până acum.
Situația nu e roz în America, ce s-a întâmplat in 2007 – 2010 (criza financiară) mai mult ca sigur se va întâmpla din nou…și asta destul de curând aș spune eu și-o să ne lovească mult mai puternic, pentru că noi încă nu ne-am revenit cum trebuie din criza care tocmai a trecut.
Logic, nu sunt specialist sau ”cercetător britanic”, dar parcă simt cum vine noul val 🙂

The „will” story :)

A farmer writes to his innocent son in prison: This year I won’t be able 2 plant potatoes, I can’t dig the ground. I wish u were here 2 help me.
The son replies: Don’t dig the ground! The guns are burried there!
Police reads the letter & the next day, they dig looking 4 the guns; they find nothing.
The son writes: Now plant your potatoes, Dad, it’s the best I could do from here.

Where there’s a will, there’s a way!

I Need….let`s say a dollar :)

Asa bine-mi face melodia asta când o ascult :).

S-au adunat multe în ultima perioadă și viitorul nu se arată a fi deloc roz, timp puțin, multe de făcut, multe bătăi de cap, umblă în stânga, umblă în dreapta. Ce-și face omul cu mâna lui, se numește lucru manual, știu…și nu am privilegiul de-a mă plânge 🙂

Oricum, așa visez de frumos la două lucruri:
1) O plimbare pe munte cu cortul de vreo 3 – 4 zile, în care să stau fără telefon, fără internet…fără să nu mă gândesc dacă o să se prăbușească AIESEC Sibiu sau nu în momentul în care n-o să răspund la un mail :). Să stau fără nici o grijă, umblând de nebun pe munte, sau nu…să am o grijă, dacă mă „papă” nenea ursul la următorul colţ sau mă lasă ca desert pe mai târziu.
Să-mi iau rucsacul în spate şi următoarea oprire să fie cel mai înalt vârf posibil de atins de un ne-alpinist ca mine 😀
Ceva gen:

2) Al doilea vis e unul de duzină, ceva obişnuit, visul vândut la fiecare agenţie de turism…hai, un exerciţiu de imaginaţie: pantaloni scurţi, şapcă care acoperă o faţă parţial arsă de soare, o faţă pe care nici şapca, nici ochelarii de soare, parca nu şi-au făcut datoria de-a o apăra de arşiţă prea obişnuită pentru cea mai frumoasă plajă din lume 🙂
Ceva gen:

A day made of glass

Oare chiar asta ne așteaptă pe viitor?
Nu de alta, dar deja eu încep să cred că exagerăm cu tehnologia….evoluăm, evoluăm, dar mirosul unei cărți vechi când o iei de pe raft s-o citești, nu poate fi egalat niciodată cu o foiță de sticlă.

A day made of glass -Made possible by Corning.

A boy was watching his grandmother write a letter. At one point he asked:

-Are you writing a story about what we’ve done? Is it a story about me?
His grandmother stopped writing her letter and said to her grandson:
-I am writing about you, actually, but more important than the words is the pencil I’m using. I hope you will be like this pencil when you grow up.
Intrigued, the boy looked at the pencil. It didn’t seem very special.
-But it’s just like any other pencil I’ve ever seen!
-That depends on how you look at things. It has five qualities which, if you manage to hang on them, will make you a person who is always at peace with the world.

-First quality: you are capable of great things, but you must never forget that there is a hand guiding your steps. We call that hand God, and He always guides us according to His will.

-Second quality: now and then, I have to stop writing and use a sharpner. That makes the pencil suffer a little, but afterwards, he’s much sharper. So you, too, must learn to bear certain pains and sorrows, because they will make you a better person.

-Third quality: the pencil always allows us to use an eraser to rub out any mistakes. This means that correcting something we did is not necessarily a bad thing; it helps to keep us on the road to justice.

-Fourth quality: what really matters in a pencil is not its wooden exterior, but the graphite inside. So always pay attention to what is happening inside you.

-Finally, the pencil’s fifth quality: it always leaves a mark. in just the same way, you should know that everything you do in life will leave a mark, so try to be conscious of that in your every action

Like the Flowing River by Paulo Coelho

N-am dispărut…încă

Serios, parcă-l și aud pe Darius spunând: Iar s-a dat pierdut în luptă omul ăsta, iar a uitat să mai scrie ceva.

Dar nu, chiar n-am dispărut și chiar nu intenționez să dispar, ci doar am nevoie de câteva zile să-mi pun toate gândurile cap la cap, să-mi stabilesc prioritățile și să văd de ce anume mă apuc prima dată și ce las pe mai târziu.
Au fost câteva zile super ocupate și vor mai veni altele, la fel: AIESEC, sesiunea de la facultate, drumuri pe care le am de făcut acum cât de curând, proiecte la care trebuie să lucrez….ce mai, mă tot gândesc de ce naiba are ziua doar 24 de ore.

Însă îmi place…mai vreau, eu dacă n-am activitate cred că și mor de plictiseală 🙂

Anyway, revin, și-o să încerc să scriu destul de des, dar până atunci vă las cu protestul pe la benzinării, sesiunea/începutul sesiunii și cu ce mai aveți de făcut până atunci.
Iar dacă aveți de gând să vă duceți la un film 3D, nu uitați să vă luați „ochelarii” ăștia 😀

Românica noastră mult iubită….

Citind știrile, pe care în ultima vreme le cam citesc în fiecare dimineață, nu de alta, dar lipsa unui televizor te poate scoate cumva din rutină și rămâi puțin în urmă cu tot ce se întâmplă în jurul tău și ajungi să afli știri ca babele, la colț de stradă, de la unu și altu.

Anyway, știrile de azi parcă au fost făcute să te demoralizeze complet….gen:

1) Premierul Boc ne va costa în anul 2011, 24 de milioane de euro, bani care se vor duce la….

Este vorba despre costurile cu în­tre­ţinerea, încălzirea, iluminatul, apa şi canalizarea de la Palatul Victoria, re­chizite, transport, internet, telefoa­ne, deplasări etc. De exemplu, numai abo­namentele la tv, radio, telefon şi in­ternet pentru aparatul premierului se ridică la 1,7 milioane de euro, iar protocolul la nu mai puţin de 1,3 mi­li­oane de euro! Emil Boc are un fond personal de la buget în sumă de 120.000 de euro, iar pentru maşini şi transport în 2011 se vor cheltui

Feeding the hungry, nourishing the soul

Astăzi e ziua Youtube-ului la mine pe blog. O zi în care vă las să vă gândiți, sa reflectați asupra lucrurilor pe care noi le putem face, contribuția pe care noi o putem avea pentru societate și cât la sută din lucrurile astea, le facem cu adevărat.

Adidas – Winning is Easy, să plâng sau să mă bucur

E o reclamă de nota zece…tot respectul pentru realizare, dar nu te poate lăsa indiferent, știind că lucrurile de genul ăsta chiar se întâmplă în viața de zi cu zi, și 99.9 % dintre copii respectivi, n-au avut și nu vor avea Adidas 🙂