Ca să înțelegeți exact despre ce e vorba, trebuie să vă zic că de vreo jumătate de an, mă uit la filme destul de des (atât cât îmi permite timpul oricum). Salvez trailere, să știu ce am de așteptat, urmăresc pe imdb ce filme urmează să apară, în ce mai joacă actorii…anyway, probabil așa se vede cât timp liber am la îndemână 🙂
Și uite așa se face că undeva prin Octombrie sau Noiembrie anul trecut dau de trailerul de la American Pie – The Reunion. Am râs, mi-am amintit de toate cele 7 părți care mi-au făcut copilăria/adolescența mai funny și am pus link-ul la păstrare, să-mi amintească să-l văd după ce-o să apară.
Iar acum vreo 2 săptămâni, ups dau de programul de la Cinema Arta, de altfel și singurul cinema din Sibiu (dar la povestea asta revenim altădată) și mare mi-a fost mirarea când am văzut American Reunion în program, peste două săptămâni.
Așa că în seara asta am fost și-am văzut ce așteptam de câteva luni. Am râs, așa cum doar seria American Pie m-ar fi putut ”obliga” s-o fac.
Același stil inconfundabil, o comedie perversă, glume vechi, dar parca de actualitate, aceiași oameni, aceleași personaje care m-au ținut aproape două ore cu gura la urechi, întrebându-mă ce-o să le mai treacă prin mintea aia bolnavă 😀
Personajele sunt mature (sau cel puțin așa se pare), viața de familie, greutățile de zi cu zi. Au îmbătrânit și actorii, deci era normal ca și povestea personajelor să meargă mai departe. Cu toate astea, doza de râs e încă acolo, au adus-o într-un fel la un alt nivel.
Mi-era frică ca trailer-ul să nu îmi strice tot filmul (știți voi tipul ăla de trailere în care apar toate fazele comice și aștepți tot filmul să apară ceva nou, ce n-ai văzut deja în trailer), dar n-a fost așa. Au fost câteva faze la care nici nu aș fi visat și dacă aș fi avut spațiu, puneam în practică celebra zicală ROFL (Rolling On Floor Laughing).
Finalul filmului (care te dă pe spate, serios, cea mai mortală fază din film) lasă loc de mai mult, lasă loc unei continuări, și cât de mult aș vrea să reîntâlnesc personajele peste vreo 2 – 3 ani, parcă…it`s enough. Nu aș vedea o continuare suficient de bună, însă, sincer să fiu, niciodată nu m-am mai așteptat ca un film din seria American Pie să mă facă să râd așa cum au făcut-o la primele 3 părți, dar totuși s-a întâmplat.
Printre toate fazele de râs, m-a plesnit și-o nostalgie, cu gândul la liceu. Am realizat că pe lângă personajele astea, am ”crescut” și eu și colegii mei, dând piept cu realitatea mai mult și mai mult pe zi ce trece. Sper doar ca la reuniunea de 10 ani, să fim și noi la fel ca personajele astea :).
E o comedie faină, dacă ai văzut primele 3 filme din serie, și ți-au plăcut, cu siguranță o să-ți placă și ăsta. Dacă ai șansa, du-te să te uiti la cinema, merită toți banii, dacă nu așteaptă să iasă o versiune acceptabilă pe net (nu că aș încuraja pirateria :D) și spune-mi dacă ți-a plăcut sau nu.
Las trailer-ul, în cazul în care nu l-ați văzut deja.
P.S. Toată lumea a avut sau are un coleg/prieten în genul lui Stifler, nu-i așa? 😀
Doar un student din Sibiu :) 